Fiica Împăratului chinez era bolnavă, iar acesta i-a promis toate bogățiile imaginabile cui o vindecă.
Un țăran tânăr pe nume Pong Lo a intrat în palat. Cu inteligența și curajul său a vindecat-o pe prințesă și i-a câștigat inima. Drept recompensă, Pong Lo i-a cerut mâna în căsătorie. Împăratul a refuzat și l-a rugat pe țăran să îi ceară alt lucru care îi plăcea.
După ce s-a gândit îndelung, Pong Lo spuse: „Vreau un bob de orez”.
„- Un bob de orez?! Ce prostie! Cere-mi cele mai bune mătăsuri, cea mai mare sală a palatului, o cavalerie cu cei mai puternici cai – vor fi ale tale!”
„- Un bob de orez îmi este perfect de ajuns” spuse Pong Lo.” – Dar dacă Alteța sa insistă, puteți dubla cantitatea în fiecare zi timp de 100 de zile.”
Astfel, în prima zi lui Pong Lo i s-a adus un bob de orez. În ziua următoare, i s-au adus două boabe de orez. În a treia zi, Pong Lo a primit patru boabe; iar în a patra zi, opt boabe.
În a cincea zi: 16 boabe
În a șasea zi: 32 de boabe
În a șaptea zi: 64 de boabe
În a opta zi: 128 de boabe
În a douăsprezecea zi, deja avea 2.048 de boabe de orez.
În a douăzecea zi, i s-au adus 524.288 de boabe de orez.
Și în a treizecea zi, lui Pong Lo i s-au adus 536.870.912 boabe de orez, a fost nevoie de 40 de servitori pentru a-l transporta.
Disperat, Împăratul a avut singura atitudine onorabilă, aceea de a consimți căsătoria. Pentru a nu răni sentimentele Împăratului, nu s-a servit orez la banchetul de nuntă.
*poveste preluată*